Fetița cu pătrunjel în păr :)

Astăzi de dimineață eu m-am jucat și Natalia a mâncat :).

Și a început cu pătrunjelul!
(Mulțumesc, Alexandra C., că de la tine a învățat!)

Nu înainte de a dezbate intens dacă acelea sunt urechi sau cercei...

Din tot ce era pe acolo:

• pâine toast unsă cu unt
• șuncă de curcan
• omletă dintr-un ou amestecat cu puțină telemea rasă - făcută în puțin unt
• ardei capia
• castravete
• pătrunjel

a mai rămas niște pâine cu șuncă :)...

Aluat fraged

Din provocare în provocare... :). Taaare leneșă m-am mai făcut. Cu postatul, că noi ne hrănim să știți! De cele mai multe ori cu ce gătesc eu :P.

În luna iulie gazda ne este Mihaela Apostu. Mulțumim pentru efort, Mihaela!

Iar blogul care mi-a fost repartizat este În bucătăria mea.

Rețeta care m-a atras la prima vedere a fost aceea de aluat fraged. Rapid, gustos, interesantă partea cu „se poate păstra la congelator”. Toate verificate și confirmate.

M-am pus pe treabă folosind:

• 3/4 cană ulei
• 1 cană apă minerală
• 1 plic drojdie uscată
• 1 plic praf de copt
• 1 linguriță oțet
• 1 linguriță zahăr
• 1 linguriță sare
• făină: am pornit cu 400gr, am mai adăugat cam 50-60 gr când am văzut că aluatul nu e suficient de țeapăn

Am amestecat toate cele într-un caston încăpător și în circa 10 minute aluatul era gata, cu tot cu adaosul de făină de care povesteam mai sus.

Îmi propusesem din start să verific partea cu pusul la congelat. Așa că am adunat ingrediente pentru niște limbi de pizza :). Nu râdeți, așa arată, nu-i așa?

Ba niște sos de roșii cu ardei, niște cărnos, măslinuțe, ardei, cașcaval, treburi de-astea...

A durat cam jumătate de oră timp în care aluatul a dospit. 

Am format  șase limbi, cât am umplut tava de la cuptor. Le-am acoperit cu toate cele și, după o jumătate de oră la 170 de grade (temperatură medie), le-am savurat.

Restul aluatului a aterizat unde e cel mai frig la noi în casă. (E iulie, nu uitați!!!!)

Până a doua zi după-masă. Nu am avut răbdare mai mult. Trebuia să văd ce se întâmplă. 

Aluatul s-a dezghațat pe masă într-o oră jumătate (E tot iulie :P...)

Am format 3 cercuri din fiecare decupând 8 cornulețe. Le-am umplut cu rahat, le-am mai lăsat puțin să crească, le-am uns cu ou și altă jumătate de oră la cuptor, tot la 170 de grade.

Intenționam să le pudrez și cu zahăr vanilat. Acelea nu au mai apucat vreo sesiune de pozat :). De ce oare?!?

Salată de dovlecei

A mai trecut o lună, a mai sosit o provocare a la Ama în bucătărie.

Gazda din această lună este Lili iar blogul (minunat!) care mi-a fost repartizat este Cat's kitchen.

După o lungă listă de autopropuneri cu ce să gătesc pentru provocare am realizat că a sosit sfârșitul lunii și că ar fi cazul să fac cevaaaaa :).

M-am oprit la salata de dovlecei și nu mi-a părut rău deloc pentru că a fost excelentă și pentru că m-a făcut să am curaj să mai prepar maioneză și în alt fel decât aici.

Pentru maioneză am folosit:

• un gălbenuș crud
• un gălbenuș fiert tare și făcut praf pentru că l-am trecut printr-o strecuratoare
• sare
• piper
• usturoi
• 2 lingurițe muștar clasic
• 200 ml ulei

Toate ingredientele: LA TEMPERATURA CAMEREI.

 

Am scos mixerul meu cu stativ, am pus în bol gălbenușurile și sarea și cu Doamne ajută! i-am dat drumul. (iar în găndul meu:să nu se taie, să nu se taie, să nu se taie .....)

Am început a picura uleiul. După ce s-a încorporat cam jumătate din ulei am pus muștarul, apoi am continuat cu uleiul. La sfârșit am răzuit și niște usturoi, nu foarte mult (vreo 4-5 căței), cât să dea aromă.

Nu s-a tăiat. Am obținut o maioneză galbenă, frumoasă și consistentă. Probabil că ar mai fi mers adăugat ulei, dar nu am mai avut răbdare.

Și pentru a fi salată de dovlecei ghiciți ce: am avut nevoie de dovlecei. Am avut 2 mai mărișori, așa. pe care i-am tăiat în 4 pe lungime și apoi în felioare subțiri. I-am prăjit în ulei încins până au căpătat o culoare arămie. I-am scos într-o strecurătoare și am pus sare și piper peste ei și i-am lăsat acolo să curgă uleiul din ei + să preia gustul de la condimente + să se răcească.

Când să amestec dovleceii cu maioneza aceasta din urmă stătea băț pe lingură: m-am gândit eu că se vor face pastă legumele mele. Așa că am „lichefiat-o” cu niște iaurt, cam o lingură. 

Știți ceva: mișelește am mâncat-o singură pe TOATĂ. Soțului meu i-am servit o salată de vinete care l-a făcut extrem de fericit și orb la salata mea de dovlecei. Ura! mai mult pentru mine. Sau TOT pentru mine?!?

Prăjitură cu cacao și bezea

A mai trecut o lună, a mai venit o Provocare a la Ama. De data asta nu mai este chiar așa e secretă dar este foarte interesantă, ca de obicei.

În Mai All Day Cooking este maestra de ceremonii și îi mulțumesc pentru efortul pe care îl face.

Mi-a fost alocat un blog absolut delicios :) cel al Hărnicuței Stefy. Trebuie să vă mărturisesc că am executat două rețete. Intru în provocare cu cea dulce pentru că întotdeauna ce e dulce bate ce e sărat. Dar vă povestesc la gongul următor și despre ce am făcut sărat.

Ca să fiu „modestă”: ieșeancă de-a mea :)))): bunătăți care se execută rapid și care îți mai și aduc aminte de vremurile de demult...

Dulcele ales: Negresă cu bezea. Soțul meu, deși s-a lins pe degete mâncând pe furiș, a susținut sus și tare că nu e negresă! I-am schimbat numele și gata cu conflictul :P.

Am folosit următoarele ingrediente:

• 5 ouă
• 500 gr zahăr (2 căni)
• 300 gr făină (2 căni)
• 170 ml ulei (o jumătate e cană)
• 300 ml lapte (1 cană)
• 20 gr cacao (2 linguri)
• jumătate de plic de amoniu
• sare
• esență de rom
• zeamă de lămâie

Chiar e o prăjitură care se execută repede, mai ales cu ajutorul mixerului meu pe suport. În timp ce el amestecă bine eu execut alte chestii.

Am separat albușurile de gălbenușuri. Pe primele le-am păstrat în frigider. Pe cele din urmă le-am pus la mixat cu 250 gr de zahăr și cu un praf de sare. Între timp am amestecat făina cu cacao, am pus cuptorul la încins și am pregătit tava și hârtia de copt.

După ce s-a topit zahărul am început să adaug uleiul în fir subțire ca la maioneză.

Am adăugat făinoasele și laptele și am mixat cu grijă să nu ning toată bucătăria.

Până s-a omogenizat aluatul am „stins” amoniul, apoi l-am adăugat și pe acesta și esența de rom.

Am turnat aluatul în tavă și am nivelat.

La cuptor la 160 de grade (foc mediu spre mic) pentru 30 de minute.

Cu 10 minute înainte să expire timpul menționat mai sus am pus la făcut bezeaua. Luată de valul repeziciunii am pus zahărul peste albușurile nebătute deloc. Am înțepenit în secunda în care zahărul s-a scufundat în albușul lichid. Dar am zis cu Dumnezeu înainte, am adăugat un praf e sare și i-am dat drumul. Slavă cerului, s-a făcut :). Când bezeaua era țeapănă am adăugat niște zeamă e lămâie.

Am scos tava din cuptor și am istribuit bezeaua cât am putut eu de uniform.

Înapoi la căldură. Deși Stefy a zis clar că trebuia lasată 5-10 minute, pentru că nu era aurie am lăsat-o vreo 20. Rezultatul a fost că s-a crăpat deasupra. Dar nu a fost bai, a fost mâncată cu crăpături cu tot de nu s-a văzut :)

Încet încet vin sărbătorile ...

... Și tot încet încet trebuie să ne pregătim pentru ele. Din toate punctele de vedere ...

Dar având în vedere tematica blogului, vă voi povesti despre punctul culinar :) e vedere.

Știind că ne adunăm mai mulți, în primul rând am împărțit sarcinile. Să avem o masă bogată, dar să nu facem risipă.

La mine a revenit partea „copturilor”.

Așadar, pe lângă cozonaci și pască (mâine e rândul lor) pentru care azi am adunat sârguincioasă toate cele de trebuință, am făcut și niște sărățele cu brânză de burduf și chimen (rețeta este aici),

niște chifle pufoase pufoase

și am încercat să fac o ruladă (dar foaia nu mi-a ieșit :( ). Arată în halul acesta:

Spor tuturor!

Morcoveață :)

O nouă lună, o nouă provocare marca Ama în bucătărie :).

În Aprilie maestra de ceremonii este Gabriela Petre de la Culoare și savoare. Mulțumim, dragelor, că tare bună treabă faceți voi și ne puneți și pe noi să vă urmăm!

Și mi-a fost dăruit blogul Bucătăria Elenei, un blog bogat care te pune în mare dificultate cu alegerea...

Bașca au apărut mult așteptatele zile însorite cu dor de stat afară ...

Îmi tot caut scuze pentru că nu am fost mai sârguincioasă cu această îndatorire.

Dar tot Elena m-a scos din mai multe încurcături deodată.

Sâmbătă dimineață trebuia să plecăm spre „la țară” la bunici. Bunica noastră e o „Floare” care de ziua ei se plimbă pe la munte și nu se lasă sărbătorită. Dar nici noi nu ne-am lăsat mai prejos :P. Fiind eu mai matinală de felul meu, m-am trezit cu noaptea în cap. La cafeaua de dimineață am răsfoit puțin netul și FB-ul. Și doamna Elena Toma tocmai ce postase o rețetă rapidă rapidă de prăjitură - blat cu morcov.

M-am și pus pe treabă cu adunatul ingredientelor:

• 150gr morcov dat prin răzătoarea mare
• 3 ouă mari - gălbenuș separat de albuș
• 100gr zahăr
• 100ml ulei
• 150gr făină
• 1lgț praf de copt
• 1lgț scorțișoară măcinată
• 1lgț coajă de lămâie
• 1 praf de sare

Imediat ce s-a trezit familionul m-am pus repede pe mixat și zdrăngănit.

Albușuri cu sare la mixat cu viteză maximă.

În timp ce se forma spuma am amestecat morcovul cu gălbenușurile și cu uleiul.

Am pus zahărul peste spuma și am lăsat-o în continuare la „zbătut” până ce a devnit lucioasă ca de bezea.

Făina și praful de copt peste morcovi și am încercat timid să omogenizez. M-am ajutat de spuma de albușuri adăugând din ea puțin câte puțin.

Până ce totul a devenit un aluat uniform.

Am folosit forma rotundă cu pereți detașabili și hârtie de copt.

La temperatură de 170 de grade (foc mediu) cam 35 de minute.

Familia s-a trezit la 8, la 10 porneam la drum. Rapidă, nu? 

Am transportat blatul (călduț încă) în forma în care l-am copt în sacoșă de pânză.

Fiind în situație de criză, am luat cu mine lapte, mixer și 2 pachete de cremă Dr. Oetker - vanilie și ciocolată. Iar la țară am tăiat blatul rece în două, la mijloc am pus vanilia, deasupra ciocolata.

O combinație foarte bună este cu o cremă de brânză. Vom vedea în episodul următor :).

 Îmi cer scuze pentru lipsa de inspirație la sesiunile foto! Dar vă asigur că blatul merită încercat!

Spanakopita

A mai venit rândul unei etape din cadrul Provocării inițiate de Ama. În luna martie Mimmi de la Bucate pe alese este administratorul acțiunii. Mulțumim!

Am revizuit ultimele mele prestații în cadrul Provocării și ce să vezi? Dulce, DULce, DULCE! E lista mai jos sub postare.

Așa că, revenindu-mi blogul Delicioasa, aici am găsit și am făcut această alegere strălucită!

Drept ingrediente am folosit:

• 600 gr spanac congelat
• 1 ceapă
• 2 linguri ulei

• 500 gr brânză feta / Danish white (depinde cum vreți să îi ziceți)
• 2 ouă
• 1 legătură mărar
• piper negru
• nucșoară

• foi de plăcintă (2 pachete ar fi trebuit, mă explicitez mai jos)
• 100 - 150 gr unt / margarină

În etapa 1 am folosit primele 3 ingrediente de mai sus: tigaie la încins, ulei în ea, ceapa tăiată fin la călit, spanacul dezghețat și scurs bine peste și lăsat să scadă. Apoi lăsat până se răcește amestecul.

Etapa 2: bătut ouă, fărâmițat brânza, tocat mărarul, pus și condimentele și amestecat bine cu spanacul de mai sus.

Și acum etapa mai migăloasă... 

Am lucrat pe folia cu care sunt învelite foile de plăcintă.

Am tăiat teancul de foi în 3 fășii.

Am luat foiță cu foiță și am uns-o cu unt topit pe fiecare. 3-4 foi una peste alta au fost suficiente.

Am pus umplutură cam 3 linguri și au crăpat (trebuia să fi pus doar 2) și am împăturit ca mai jos:

În următoarea poză am ajuns la capăt...

și așa am închis plăcințica:

Cele 10 plăcințele în tavă, înainte de a le unge cu unt:

După vreo 30 de minute de stat în cuptorul deja încins la 170 de grade (foc mediu):

Sunt atât de bune, dar atât de buneeeee!

Cartofi aurii

O metodă prin care să avem întotdeauna la masă niște cartofi prăjiți reușiți și aspectuoși.

Pentru a-i obține am nevoie de:

• cartofi roșii (adică nu din aceia făinoși, sfărâmicioși)
• apă
• ulei
• sare
• piper
• boia de ardei (de obicei folosesc iute)

Spăl bine coaja cartofilor și îi pun la fiert în apă cu sare așa cu coajă cu tot :).

După ce sunt fierți îi scot, (aici e momentul în care pun tigaia pentru prăjit la încins), îi curăț, îi tai în 4 sau în 6 pe lungime (în funcție de mărime).

Îi „boiesc” bine cu condimente.

Îi arunc în ulei încins. Dacă nu mai am nimic altceva de făcut las la foc mare și nu plec de lângă ei pentru că se pot arde foarte ușor. Dacă mai sunt și altele de aranjat las flacăra mai mică și îi mai pot scăpa din vedere.

Oricum, delicioși! Mai ales cu o friputură și cu sos tzatziki lângă.

Sursa.

Fursecuri rapide

A mai venit o primăvară!

Pe care am decis împreună cu Natalia că trebuie să o întâmpinăm într-un mod original :). Cu mărțișoare comestibile!

Așadar pe 28 februarie seara ne-am pus pe treabă.

Aluatul:

• 250 gr margarină (la temperatura camerei)
• 350 gr făină
• 150 zahăr
• 2 gălbenușuri
• 1 plic praf de copt
• coaja de la o lămâie
• un praf de sare

Am frământat bine toate ingredientele.

Am întins foaie de jumătate de centimetru și ne-am pus pe treabă, noi fetele :).

Având planșeta minunată de silicon de care nimic nu se lipește nu am folosit nici făină, nici ulei pentru a întinde foaia. Altfel ar fi fost utilă niște făină ...

Pe foaie de copt 

în tavă în cuptorul preîncălzit la 170 de grade. Pentru 20 - 25 de minute.

Apoi pe grătar la răcit.

Din albușurile de la aluat am făcut royal ice. Am colorat jumătate din cantitate cu roșu (am vrut eu ... nu a fost chip să iasă roșu, doar roz :).

Am ornat după inspirația de la ora 23 :)).

O primăvară minunată tutror!

Sursa.

Prăjitură „două creme”

Această rețetă mi-a adus aminte de o vorbă a tatei care tare mă mai distra când eram mică și care și acum m-a făcut să zâmbesc: „Șapte feluri de bucate: tot fasole mestecate”.

Așa e și la prăjitura asta: are două creme care e de fapt una singură :). Iar blatul se face foarte ușor și are o consistență cumva pufos-buretoasă. Foarte foarte bun!

Și cum am ajuns să găsesc această minunăție? Slavă cerului că există provocarea Amei! În februarie partea administrativă a fost preluată de Diana Borca. Vă mulțumim amândurora pentru efort!

Mi-a revenit blogul Bucate pe Alese. Bunătăți mii, calorii cu carul :)). Dar când mai dau și de chestii care par sofisticate, dar la o privire mai atentă descopăr că sunt simplu de executat simt că l-am prins pe Dumnezeu de un picior :). Și Prăjitura cu două creme a rămas.

Blat:

• 6 ouă
• 6 linguri făină (75 gr)
• 200 gr zahăr
• 2 linguri cacao (10 gr)
• 1 linguriță bicarbonat de sodiu stins cu zeamă de lămâie
• esență de rom
• un praf de sare

Cremă (baza):

• 3 ouă
• 6 linguri făină (75 gr)
• 200 gr zahăr
• 2 căni cu lapte (cam 550 ml)
• 250 gr margarină (adică un pachet)
• un praf de sare

Creme - adică așa ajung două :) :

• 100 gr nucă de cocos
• cremă de ciocolată (eu am pus după gust vreo 3 linguri, chiar 4 :)

Opțional, se pot folosi și biscuiți picnic. Eu nu am făcut-o, deși îi văzusem în rețetă și îi pregătisem. Vă explic mai jos ce s-a întâmplat.

Planul de bătaie pentru blat a fost floare la ureche: separat albușuri de gălbenușuri. Primele au ajuns spumă tare cu un praf de sare. Cele din urmă mixate puternic și îndelung cu zahărul. Adăugat făina amestecată cu cacao și bicarbonatul stins și omogenizat. Adăugat deasupra spuma de albuș și amestecat ușor cu telul (crema grea de gălbenuș cu făină s-a lăsat pe fundul vasului; a trebuit să fiu foarte insistentă).

Am uns tava de 31x21 (am măsurat baza tăvii) cu margarină și am tapetat cu făină. Ori nu am pus eu suficientă margarină ori hârtia de copt e mai sănătoasă ... S-a cam prins puțin. Am dezlipit ușor cu o spatulă subțire.
Pusesem cuptorul la încins la 170 grade (foc mediu).

A stat la căldură cam 35 de minute.

A ieșit un blat înalt ca de tort. Pufos, dar înalt. Concluzii: tava a fost prea mică, blatul clar trebuia tăiat în două ca la tort, în loc de biscuiții care trebuia să despartă cele doua creme am folosit blat.

Între timp am executat și crema - bază: am amestecat bine toate cele în afară de margarină și am pus în baie de aburi. Asta e partea cea mai lungă și mai plictisitoare. Trebuie amestecat în cremă până ce se îngroașă. Dar până la urmă s-a întâmplat și asta...

Am lăsat să se răcorească aproximativ 15 minute, am pus margarina care s-a topit bine. Asta a ajutat mult la omogenizarea rapidă.

Am mai lăsat crema până ce a devenit călduță spre rece. Am împărțit-o în două. Într-o parte cocos. Într-o parte ciocolată.

Apoi la răcit complet (de data asta pe balcon, iarnă fiind).

Asamblarea: floare la cealaltă ureche :).

Blat - cremă de cocos - blat - cremă de cioco.

Nu vă spun cum, cine și cât a putut mânca în seara în care am făcut-o :). (Mi-e rușine răău!)

Prăjitură krantz

Provocarea Amei... Parcă e o veșnicie de când nu am mai participat la ea. Dar doar în decembrie a fost pauză :). Și Pavlov ăsta știa el ceva, se pare :P.

În luna de grație Ianuarie 2013 am primit cadou super sursa de inspirație: delicatesa.ro.

Muuulte zile de răsfoaială mi-au trebuit până să mă decid: ba aia, ba ailaltă. A caștigat KRANTZ. Tocmai din cauza kranț-ului :).

Gata cu poveștile.

Voi scrie ingredientele exact așa cum sunt și în sursa: pe fiecare etapă prăjiturii, dar în ordinea în care le-am executat eu. Pe mine m-a ajutat asta foarte mult.

 De dimineață am făcut SIROPUL din 250gr de zahăr și 200ml de apă. Am pus pe foc mic și am amestecat din când în când până ce s-a topit zahărul și s-a legat siropul. Apoi l-am abandonat la răcit.

Tot dimineață am făcut și KRANȚul din 150gr de zahăr și 150gr de nuci (o cană). Le-am pus pe foc mic până ce zahărul s-a făcut caramel. Așa fierbinte fiind am răsturnat totul pe hârtie de copt, am întins într-un fel de foaie și am lăsat la răcit.

După-amiază am pregătit BLATul din:

• 8 ouă
• 185gr zahăr (12 linguri)
• 150ml ulei
• 180gr făină (12 linguri)
• un plic praf de copt
• coajă rasă de lămâie și portocală
• un praf de sare

Am separat albușurile de gălbenușuri.

Spumă tare de albușuri. Adăugat zahăr și mixat cu forță până la obținerea unei bexele tari.

Am amestecat gălbenușurile cu uleiul și cu sarea.

Turnat gălbenușuri peste albușuri și amestecat tot cu mixerul la viteză minimă.

Am adăugat apoi și făina amestecată cu praf de copt și coaja de citrice și am omogenizat de jos în sus cu telul. 

Răsturnat în tava căptușită cu foaie de copt.

Am utilizat o tavă cam mică, și prăjitura mea a ieșit cam înaltă.

La cuptorul gata încins la 180 de grade (foc potrivit) cam 25-30 de minute.

Între timp am executat și CREMA din:

• 80 gr amidon (10 linguri)
• 400ml lapte
• 250gr zahăr
• zeama de la o lămâie
• 1 pachet margarină (250gr)
• un praf de sare

Am amestecat amidonul cu zahărul și cu câteva linguri de lapte rece. Restul de lapte era deja pe foc mic. 

Când a dat în clocot am pus amidonul și am amestecat încontinuu până ce a început să se îngroașe. Când a ajuns la consistența care mie mi s-a părut potrivită am pus toate ingredientele de mai sus într-un vas încăpător și am activat mixerul. Acum crema era moale, caldă fiind. Am scos la rece până avea să se răcească și blatul.

Și acum partea cea mai distractivă: fărâmițarea kranțului utilizând sucitorul. Căruia am reușit să îi rup unul din mânere :). Dar am făcut praf kranțul.

Asamblarea:

Blat tăiat în două.

Jumătate de blat în tava în care l-am copt căptușită de data asta cu folie alimentară. Am însiropat cu jumătate de cantitate de sirop. Am întins uniform jumătate din cremă. Am presărat cam un sfert din kranțul fărâmițat.

Peste toate astea am repetat procesul de mai sus cu restul de ingrediente.

La rece cu prăjitura și luptat cu nărăvașii din familie să aibă răbdare să se acomodeze puțin blatul cu siropul și cu crema.

Foarte gustoasă treabă! Foarte dulce!

Mulțumesc, Cornelia!