La prânz suntem singure acasă. Așa că ... doar unu și un sfert :P.
Azi fiind foarte cald, am zăbovit mai mult în parc să ne jucăm, să ne distrăm:
Așa că trebuia să găsesc o soluție rapidă de a ne potoli foamea. Și asta am executat:
din următoarele ingrediente:
Azi fiind foarte cald, am zăbovit mai mult în parc să ne jucăm, să ne distrăm:
Așa că trebuia să găsesc o soluție rapidă de a ne potoli foamea. Și asta am executat:
din următoarele ingrediente:
- 2 ouă
- 2 fire subțiri de ceapă verde
- 1 roșie (pe care am decojit-o)
- 4 măsline
- 60 gr brânză telemea
- 40 gr mușchi ardelenesc
- 1 lingură de iaurt
- 1 lingură de ulei
- sare (foarte puțină, pentru că brânza si măslinele erau sărate)
- piper
Fiind cantitate mică, am folosit o tigaie tip wok (are baza mai mică în diametru). I-am dat ordin să se încingă dimpreuna cu 1 lingură de ulei:
Între timp, m-am luptat cu ouăle și le-am bătut bine (uraaa!), a venit si o lingură bună de iaurt în ajutor, apoi am amestecat și restul ingredientelor (să le țină gălbejitelor bătute de urât).
Când bulina roșie a tigăii a zis hai!, am răsturnat totul în ulei și am pus capacul.
Am lăsat așa cam 6-7 minute la foc mic. Pe fața de deasupra a omletei nu trebuie să mai existe pic de lichid, trebuie să fie totul coagulat.
Fiind veterană în a face această omletă la același ochi de aragaz, cam știu ce și cum. Altfel ar cam fi trebuit să ridic din când în când omleta cu o spatulă ca să văd că nu e tăciune pe partea de dedesubt :)).
După cele 6-7 minute, am încercat cum am putut eu mai bine să o întorc fără să o fac terci. Am mai lăsat-o 4-5 minute.
De la iaurt, de la telemea și de la roșii omleta iese foarte pufoasă și cam ușor de "dezmembrat".
Când vreau să iasă ca o clătită groasă și ușor de întors în tigaie (așa îi place soțului meu), nu pun iaurt și folosesc cașcaval ras.
Meniul domnișoarei năzuroase s-a întregit cu un fruct de kiwi tăiat în bastonașe și cu sucul de la o jumătate de portocală uriașă.
Fiind foarte obosită, nici chef și nici răbdare să mănânce nu prea avea. Așa că astăzi am aplicat tehnica "bebe o hrănește pe mami". I-a plăcut foarte mult și s-a distrat. Jumătate din omleta ei a ajuns fie la mami, fie pe jos, trei sferturi din fruct a fost al ei, iar sucul și l-a adjudecat în totalitate.
Între timp, m-am luptat cu ouăle și le-am bătut bine (uraaa!), a venit si o lingură bună de iaurt în ajutor, apoi am amestecat și restul ingredientelor (să le țină gălbejitelor bătute de urât).Când bulina roșie a tigăii a zis hai!, am răsturnat totul în ulei și am pus capacul.
Am lăsat așa cam 6-7 minute la foc mic. Pe fața de deasupra a omletei nu trebuie să mai existe pic de lichid, trebuie să fie totul coagulat.Fiind veterană în a face această omletă la același ochi de aragaz, cam știu ce și cum. Altfel ar cam fi trebuit să ridic din când în când omleta cu o spatulă ca să văd că nu e tăciune pe partea de dedesubt :)).
După cele 6-7 minute, am încercat cum am putut eu mai bine să o întorc fără să o fac terci. Am mai lăsat-o 4-5 minute.
De la iaurt, de la telemea și de la roșii omleta iese foarte pufoasă și cam ușor de "dezmembrat".
Când vreau să iasă ca o clătită groasă și ușor de întors în tigaie (așa îi place soțului meu), nu pun iaurt și folosesc cașcaval ras.
Meniul domnișoarei năzuroase s-a întregit cu un fruct de kiwi tăiat în bastonașe și cu sucul de la o jumătate de portocală uriașă.
Fiind foarte obosită, nici chef și nici răbdare să mănânce nu prea avea. Așa că astăzi am aplicat tehnica "bebe o hrănește pe mami". I-a plăcut foarte mult și s-a distrat. Jumătate din omleta ei a ajuns fie la mami, fie pe jos, trei sferturi din fruct a fost al ei, iar sucul și l-a adjudecat în totalitate.
Un comentariu:
Da... cu exceptia muschiului ardelenesc, mi-ai dat idei. Si mi-ai facut un dor nebun de produsele napolact:))))) Dragalasha rau un sferta:)))) Pup.
Trimiteți un comentariu