De la MAMA citire

De la MAMA citire:

"Dacă încerci, ai două şanse. Dacă nu, nu ai niciuna."

Căutați pe acest blog

duminică, 23 august 2009

Pizza la tigaie




Absolut minunată! Mai ales dacă e de făcut pentru puține persoane.

Pentru aluat am avut nevoie de:

  • 225 gr apă călduță
  • 2 linguri de ulei
  • 1 linguriță rasă de sare
  • 1 linguriță rasă de zahăr
  • 450 gr făină
  • 7 gr drojdie uscată

Eu am făcut aluatul la mașina de pâine și l-am lăsat la dospit 1 oră (inclusă în programul Aluat) + încă o oră. Am trecut ingredientele în ordinea în care le-am pus în cuvă.

Acum sunt șmecheră, am mașinărie de frământat. Dacă nu aș fi avut ar fi trebuit să fac așa:

”Amestecăm făina cu drojdia si zahărul, facem o gropiță în centrul făinii unde adăugam apa călduță amestecată cu uleiul. După ce aluatul prinde puțină consistență adăugam si sarea. Sarea nu trebuie să intre niciodată, la nici un aluat, în contact cu drojdia, deoarece împiedică procesul de dospire așa că o adăugam întotdeauna după ce aluatul a căpătat o oarecare consistență. Frământăm până obținem o biluță elastică, o lăsăm la crescut în jur de 2 ore într-un loc ferit de curent. În cuptor ar fi perfect, în cazul meu pe dulap în bucătărie. După 2 ore aluatul e plin de bășicuțe.” (Sursa)

Buuun. Și aluatul meu era plin de bășicuțe, doar că am ratat să îl mai pozez. Eram nerăbdătoare să văd ce iese.

În cele două ore pregătisem și ce aveam de gând să folosesc drept topping:
  • ceapă tăiată peștișori
  • măsline Kalamata tăiate bucățele
  • ardei gras
  • cotlet ardelenesc
  • mușchi neafumat
  • muuult cașcaval dat prin răzătoarea mare
  • sos pentru pizza Heinz (ăsta a fost cel mai dificil de pregătit: trebuia scos din frigider :)) )

Am împărțit aluatul în 5 bucăți. Am aplatizat fiecare bucată de aluat cu mâna, încercând să întind foaia cât mai subțire și cât mai rotundă. Mi-a ieșit mai mult sau mai puțin.


Cică e recomandat să se lucreze aluatul pe suprafață de lemn. Am încercat pe unicul fund de lemn pe care îl am în casă cu gândul să mut foile să mai zacă pe fundurile de plastic. De lemn se lipea aluatul îngrozitor, așa că am aplatizat fiecare bucată de aluat pe unde s-a nimerit zicându-mi că văd eu ce fac atunci când trebuie să le pun în tigaie.

Am terminat cele 5 foi.

Am pus tigaia Teflon (care are capacul ei propriu și personal și care se potrivește etanș) la încins.
Pe ochiul mare, la foc mic.

Când a dat semne că moare de zăpușeală, am desprins cu chiu cu vai prima foaie de pe fundul de lemn. S-a mai rupt pe alocuri, dar am riscat și am pus-o așa lipind găurile cum am putut.
Am pus capacul.
Am potrivit temporizatorul mobilului la 4 minute. Am așteptat uitându-mă la tigaie să văd ce se întâmplă. Aluatul a crescut, găurile s-au mai acoperit. Totul arăta minunat.


După 4 minute, am întors foaia cu paleta. Arăta foarte bine partea coaptă.

Am pus sos de roșii și l-am întins cu pensonul, am pus diversele ingrediente și la urmă cașcavalul ras, încercând din răsputeri (și fără prea mult succes) să nu dau pe lângă pizza.
Din cauza asta, după ce scoteam fiecare porție, curățam cu un prosop de bucătărie tigaia să nu rămână cașcaval care să se ardă și mai rău și să scoată fum sau să se prindă de următoarea bucată.
Am pus din nou capacul. Din nou start temporizator 4 minute.

Treaba asta de 5 ori.

Asta a fost tot.

Sursa rețetei: aici.


Niciun comentariu:


OFF Topic - interesant

Fobii din comunism

Neaşteptat

Revoluţia produselor ecologice

Vreţi să ştiţi cam ce se fură în România în fiecare zi? Încercaţi aici.