Acestea sunt fursecurile cu care mi-am început eu aventura în bucătărie. Acum ... cam 100 de ani, când eram fetișcană :)).
Acum mi-am adus aminte de ele și am rugat-o pe mama să caute prin bibliotecă acea anume carte de bucate din care am luat rețeta:
Didi Balmez, Carte de bucate, pag 194
Rețeta în carte e cu ceașca, eu am și cântărit (inclusiv la ulei, nu am măsurat cu cană gradată):
1 ou
1 ceașcă (= 150 gr) de zahăr
1 ceașcă (= 150 gr) de ulei
2 cești (= 200 gr) de făină
un praf de sare
ceva pentru ornat: eu am folosit nucă la unele și stafide la altele.
Am bătut oul cu zahărul până ce s-a topit zahărul.
Am încorporat uleiul (nu l-am pus chiar pe tot o dată, dar nici cu țârâita ca la maioneză).
Am adăugat și făina amestecată cu sarea.
Iese un aluat destul de tare.
Eu m-am încăpățânat să fac fursecurile cu seringa și am rămas cu febră musculară de la împins ca să iasă din seringă. Altădată le făceam cu lingurița.
Am pus moț de nucă ruptă sau de stafidă.Am băgat la cuptor, la foc mic, până au început să se facă maronii pe margini (15 - 20 de minute). Atunci le-am scos și din cuptor și imediat și din tavă. Am tras hârtia de copt din tavă pe masă. De la tabla încinsă s-ar mai fi copt pe fund.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu