Ce vedeți în poză este un caiet de rețete al mamei mele.
Acest stimabil e cu ceva ani mai mare decât mine. Și în ultima vreme a zăcut în pod la țară, împreună cu multe alte amintiri ale copilăriei mele.
Cum a ajuns el să călătorească de la Fântânele la București (via Iași)?
Ei bine, acum 2 duminici ne întorceam de la țară. În mașină, Natalia moțăia haios în spate. Iar eu și soțul meu discutam diverse. Printre care și cum era în copilăria noastră. Și el a decis brusc și dintr-o dată că vrea să îi fac nuci.
Ei bine, m-a blocat. Mi-am amintit ce bune erau și cum nu prea mâncam eu de ciudă că mă punea mama să muncesc mult la ele :)).
Așa că am sunat la salvatoarea mea, doamna mama, să o întreb dacă mai are forma de nuci. Și am rugat-o să îmi aducă și rețeta.
Ei... iat-o :)). A sosit la capitală în sâmbăta lui 13 iunie 2009, cu trenul de Moldova, să reînvie amintiri minunate.
Acest stimabil e cu ceva ani mai mare decât mine. Și în ultima vreme a zăcut în pod la țară, împreună cu multe alte amintiri ale copilăriei mele.
Cum a ajuns el să călătorească de la Fântânele la București (via Iași)?
Ei bine, acum 2 duminici ne întorceam de la țară. În mașină, Natalia moțăia haios în spate. Iar eu și soțul meu discutam diverse. Printre care și cum era în copilăria noastră. Și el a decis brusc și dintr-o dată că vrea să îi fac nuci.
Ei bine, m-a blocat. Mi-am amintit ce bune erau și cum nu prea mâncam eu de ciudă că mă punea mama să muncesc mult la ele :)).
Așa că am sunat la salvatoarea mea, doamna mama, să o întreb dacă mai are forma de nuci. Și am rugat-o să îmi aducă și rețeta.
Ei... iat-o :)). A sosit la capitală în sâmbăta lui 13 iunie 2009, cu trenul de Moldova, să reînvie amintiri minunate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu