Am dat în patima Radu Anton Roman. Din această cauză.
Rețete de prin toată România, scriitură desăvârșită, zeci de provocări.
Cu aceste cornulețe am început, pentru că avem de toate în casă.
Sau aproape :).
La Radu Anton Roman scria osânză, eu aveam untură. Nu știam diferența. Acum am aflat-o:
osânză = Grăsime crudă de porc din regiunea abdominală
untură = Substanță grasă, insolubilă în apă, obținută prin topirea grăsimii animale și folosită în alimentație, în medicină, în industrie etc.
(sursa: webdex.ro)
Și se fac foarte repede aceste cornulețe.
Am folosit:
- 200 gr untură (zice Radu Anton Roman că merge și cu unt)
- 100 gr zahăr
- 350 gr făină
- 1 ou
- 1 gălbenuș
- un praf de sare
- coaja rasă de la o portocală
- un plic vanilie Finesse
- rahat
- dulceață de gutui
Am dat drumul la cuptor să se încingă. Mare greșeală. Aluatul s-a comportat nu prea bine de la căldura din bucătărie și de la căldura mâinilor mele. Data viitoare voi confecționa întâi toate cornulețele, apoi voi aprinde flacăra.
Am amestecat toate ingredientele pentru aluat. Prima dată am pus 300 gr de făină, ca în carte, dar aluatul era mult prea moale. Am mai adăungat 50 gr.
L-am împărțit în 4 bile.
Aici ar fi trebuit să las bilele la frigider vreo 15-20 de minute, ca să se mai întărească aluatul și să se lucreze mai ușor. Data viitoare.
Pe rând, am întins din fiecare foaie rotundă cât de subțire am putut. (De data asta nu prea subțire, v-ați dat deja seama). Am tăiat în 8 triunghiuri. Am pus umplutura pe partea lată și am rulat spre vârf.
La cuptor, la treapta 1 din 8 pentru 25 de minute. La „minunăția” mea de cuptor a fost necesară o întoarcere a tăvii la minutul 15.
După ce le-am scos din cuptor, a trebuit să le dau imediat afară din tavă, pentru că baza era deja negricioasă :). Sunt foarte fragile fierbinți. M-am ajutat de o spatulă, ca să nu le fărâmițez. Le-am pus pe grătar la răcit.
Apoi le-am nins cu zahăr pudră vanilat.
Sunt foarte fragede și gustoase. Și foarte dulci. Nu vă imaginați că durează mult să vă îndopați :). După 2-3 deja se ajunge la saturație. De aceea cred că sunt foarte potrivite la petreceri :P.
Sursa:
5 comentarii:
Fragede!...şi foarte simple!
Îmi pare rău că sunt în concediu şi nu pot să dau pe la bucătărie!
Să nu respecţi niciodată reţetele întocmai...mai els când e vorba de făină! Trebuia să mai pui o idee...să fi fost puţin mai consistent aluatul.
Făina diferă de la caz la caz, iar cea din comerţ are fel de fel de minuni prin ea. Când mai faci acest aluat, să simţi la mână precum aluatul de pâine.
Faci ce faci şi dai câte o treabă d-asta care mă omoară. Mi-am adus aminte de bunică-mea care făcea d-astea la ordinea zilei...buuuneeee...!
Florian, stai să vezi ce urmează :P. Chiar m-a fascinat R. A. Roman
Mie nu mi-ar părea rău să fiu în concediu :)). Te invidiez!
Şi îţi urez concediu minunat! Stai liniştit, bucătăria te aşteaptă cuminte ca o amantă ascultătoare ce este :)).
Ooooo...am stive din cărţile astea nou apărute ale lui Roman...toţi prietenii mi le cumpără cadou, de parcă nu mi le-aş lua eu singur...
Abia aştept să văd cu ce ieşi la interval!
un premiu te asteapta la mine,CU DRAG!
Mulţumesc mult, Geta!
Trimiteți un comentariu