De la MAMA citire

De la MAMA citire:

"Dacă încerci, ai două şanse. Dacă nu, nu ai niciuna."

Căutați pe acest blog

marți, 16 iunie 2009

Nuci


Nu cred să existe cineva care să aibă acum cel puțin în jurul la 30 de ani și să nu fi mâncat nuci. Era pe vremuri unul din deserturile cele mai întâlnite.
Soțul meu și-a amintit cât îi plăceau și cât era de dezamăgit când găsea în unele o cremă leșioasă. Mi-a aruncat provocarea, iar eu am acceptat-o.
Și m-am miscat chiar cu talent :). Mama mi-a cumpărat o formă nouă, pentru că a ei nu mai e de găsit. Mi-a adus și caietul cu rețeta (una din-aia cu făină cât cuprinde).

Și m-am pus pe făcut cojile din:
  • 125 gr de margarină
  • 50 gr de zahăr
  • 25 gr de unt / untură (știe cineva unde pot găsi de cumpărat untură?)
  • 2 ouă mai micuțe
  • un praf de sare
  • 1 linguriță coajă de lămâie
  • 280 gr de făină (data viitoare voi încerca doar cu 250; au ieșit cam pietroase nucile mele)
UPDATE 1
Trebuie neapărat untură. Altfel ies pietroase, indiferent de cantitatea de făină folosită.
Pun 200 gr de făină de la început, apoi mai adaug până ce aluatul se dezlipește complet de pe mâini și de pe castron.

Buun!
Pentru că rețeta era cu făină cât cuprinde (ce îmi place mie :(( ), am amestecat bine doar primele ingrediente, fără făină. Apoi am cântărit un vas plin cu făină, am notat undeva, și am început să torn. Am amestecat la început cu lingură, apoi am trecut la frământat. Până am ajuns la un aluat așa:
Am cântărit din nou vasul cu făină cu ce a mai rămas în el. Asta a fost diferența.

Ehehe, și aici a început distracția. Îmi ziceam eu, ce mare lucru! încingi forma, arunci bilele în ea și asta e.
Ei bine, exact așa am făcut. Dar....
Bilele erau prea mari. Cojile s-au ars repede pe exterior. Și când am vrut să le scot, se țineau și cu dinții de metalul ăla.
Zic, aoleu! S-a dus visul nucilor copilăriei noastre :((.
Așa încinsă cum era, am băgat forma sub jet de apă, am ras tot aluatul folosind un cuțit, am curățat bine. Am pus-o la uscat pe flacără pe toate părțile, inclusiv cu interiorul. După ce a dispărut apa, am luat puțin ulei cu un penson de silicon și am uns forma.
Mi-am luat inima în dinți și am făcut alte 8 biluțe, mai mici. Am dat cu Doamne ajută! și le-am pus la presă. Două minute pe o parte, două pe cealaltă parte. A mai trebuit lăsat puțin. Uraaaaaaaaaaaaa! Au ieșit :)).

Așadar, din primele 2 ture de nuci am stabilit că:
  • bilele trebuie să fie cam cât o vișină mai mărișoară (nici prea mici, că rămân incomplete)
  • trebuie să le pun foarte repede pe toate 8 și să închid prăvălia, că altfel aluatul se coace neuniform
  • trebuie să presez bine forma în primul minut al fiecărei ture, ca să se facă subțire coaja
  • trebuie să las câte 2 minute și jumătate pe fiecare parte

A rezultat asta:

Cât s-au răcit, am făcut crema din:
  • 50 gr de zahăr
  • 50 gr de unt
  • 15 gr margarină
  • 40 gr de nuci măcinate
  • 70 gr de dulceață de caise
  • 10 gr cacao
  • 1 fiolă esență de lămâie
  • marginile în plus de la coji - rupte cu grijă să nu se distrugă coaja și fărâmițate

Le-am amestecat pe toate. Ca să fiu cinstită până la capăt, crema am făcut-o la început doar din o parte din ingredientele de acolo și din cantități mai mici. Dar era evident că nu îmi va ajunge pentru toate cojile, așa că am tot improvizat.

Am umplut cam 80 % din coji și .... gata crema.
Mi-am adus aminte, de când eram mică și munceam la nucile astea de nu îmi mai trebuia să mănânc dup-aia, că atunci când cuplezi 2 coji curge cremă pe care trebuie să o aduni. M-am pus pe cuplat. Am strâns multișoară cremă, dar nu suficientă să mai umplu vreo 10 coji.

Așa că, mi-au picat ochii pe vișinele pe care le adusesem de la țară. Am spălat repede câteva, le-am desfăcut în două și puneam în coajă o jumătate de vișină și cremă deasupra. Așa le-am umplut pe toate :).

Oricum, dacă iau în calcul și primele 8 coji care s-au dus pe apa sâmbetei (care ar fi fost vreo 10-12 la mărimea corectă), în mod cert nu mi-ar fi ajuns crema de mai sus. Data viitoare voi ajusta cantitățile și voi corecta și aici. Deși ideea cu lăsat aceste cantități și adăugat fruct acrișor proaspăt nu e rea deloc. Mi-a plăcut mult combinația cu vișină.

Apoi mi-am amintit că mama imi dădea o farfurie cu zahăr pudră să bălăcesc fiecare nucă acolo și să o pun pe platou.
Numai că eu am un zahăr a cărui consistență nu permite așa ceva. Prima nucă bălăcită a plecat din farfurie cu 10 de gr de zahăr după ea (exagerez puțin :P) care nu se desprindea nici în ruptul capului la scuturat, așa că ... altă strategie.
Am întins nucile pe farfurie, să nu stea unele peste altele. Am pudrat cu ajutorul strecurătorii, apoi am sucit fiecare nucă pe partea cealaltă. Iar am pudrat.

Și gataaaaaaaa.

UPDATE 2
Altă cremă:
  • ciocolată topită în baie de aburi împreună cu smântână pentru frișcă
  • nucă măcinată
  • marginile de la coji
  • dulceață de vișine
  • unt
(Cantitățile au fost ”din ochi”. Toate învârtite la robot. Untul pus când ciocolata nu mai e caldă.)

Sursa pentru coji e asta:

Pentru cremă, am plecat de aici.


Un comentariu:

Cristina's World spunea...

Sarut mana pentru reteta! Au iesit minunate!
Te invit sa vezi ce mi-a iesit mie:
http://cristina-cristinasworld.blogspot.ro/2012/09/nuci-umplute-cu-crema-din-biscuiti.html


OFF Topic - interesant

Fobii din comunism

Neaşteptat

Revoluţia produselor ecologice

Vreţi să ştiţi cam ce se fură în România în fiecare zi? Încercaţi aici.