Dragii mei ... urmăritori :)!
Consider că sunt datoare cu o explicație pentru faptul că nu v-am povestit nimic legat de sărbători și de pasiunea noastră culinară comună. De asemenea, va mai dura un pic până ce voi reintra în ritm.
Am avut un final de an cel puțin halucinant. Cu bune și rele comasate într-o perioadă foarte scurtă de timp.
Ca un rezumat, așa:
Sper ca toate nenorocirile pentru ceva vreme de acum încolo să se fi consumat și să începem și noi un an nou minunat :)). Din anumite puncte de vedere, și minuni au avut deja loc.
Și vă rog să aveți puțină răbdare cu mine. Voi reveni la ce îmi place să fac în legătură cu acest blog, dar după ce vom termina cu dieta.
Cu mulțumiri, vă urez din nou un an nou minunat și plin de împliniri!
Consider că sunt datoare cu o explicație pentru faptul că nu v-am povestit nimic legat de sărbători și de pasiunea noastră culinară comună. De asemenea, va mai dura un pic până ce voi reintra în ritm.
Am avut un final de an cel puțin halucinant. Cu bune și rele comasate într-o perioadă foarte scurtă de timp.
Ca un rezumat, așa:
- de Crăciun, i-am exploatat pe minunații mei părinți. Am fost acasă, la Iași, m-am desfătat cu bunătăți pregătite exclusiv de mama și de tata. Cu alte cuvinte, m-am relaxat și m-am simțit minunat.
- pe 27 dimineață am plecat spre București; un accident de mașină (polei, ieșit în câmp, din cauza zăpezii împinse pe margine ne-am rostogolit de ceva ori, nimeni nu mai știe de câte) ne-a făcut să ne întoarcem la Iași; ore de chin în care nu știam dacă e bine copilul, dacă nu are leziuni interne; concluzia: Dumnezeu ne declarase că ne iubește!
- din cauze de serviciu am revenit pe rând în București: eu, apoi soțul, apoi Natalia cu părinții mei
- Natalia a ajuns pe 30 dimineața cu vărsături și cu scaune diareice; iar panică - direct la neuro, să nu fie vreun efect întârziat; după investigații, a fost diagnosticată cu enterocolită, fără legătură cu accidentul
- pe 31 scaunele-apă au continuat în număr foarte mare; bonus: febră 39 de grade; iar neuro - nimic; finalizare: internare la Budimex
- în noaptea de revelion: într-o rezervă de spital, cu copilul cu febră 40, cu noi 2 oameni mari care nu știam dacă să plângem că suferă copilul sau să râdem că am scăpat nevătămați dintr-o „aventură” care se putea încheia tragic
- având cel mai încăpățânat copil care există, a refuzat constant să mănânce și să bea ceva; așa că luni, 4 ianuarie, am ajuns și noi acasă toți 3, teferi și întregi; suntem la regim alimentar strict și încet încet ne revenim din șocurile primite.
Sper ca toate nenorocirile pentru ceva vreme de acum încolo să se fi consumat și să începem și noi un an nou minunat :)). Din anumite puncte de vedere, și minuni au avut deja loc.
Și vă rog să aveți puțină răbdare cu mine. Voi reveni la ce îmi place să fac în legătură cu acest blog, dar după ce vom termina cu dieta.
Cu mulțumiri, vă urez din nou un an nou minunat și plin de împliniri!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu