Așa cum vă povesteam, ieri ne-am întors după o săptămână de concediu.
Am ajuns acasă pe la orele prânzului. Fusesem prevăzătoare și aveam în casă niște borcănele cu orez și carne de curcan de la Humana, preferatul Nataliei. I-am servit rapid o porție și nani.
Doar că, la trezire, iar avea să ceară papa.
În frigider: crivăț. Inspirație: ioc. Oboseală: cât cuprinde. Chef de gătit: puțin spre deloc.
Am zărit tăițeii de casă de la mama (spre rușinea mea, nu m-am învrednicit să fac eu însămi. Încă.
Am pus la foc mic 500 ml lapte cu un praf de sare. Când a început să fiarbă, am adăugat 2 mâini bune de tăiței și am lăsat cam 5 minute să fiarbă.
Între timp am pregătit un cubuleț de unt (cam 15-20 gr), un plic zahăr vanilinat și o fiolă de esență de vanilie și o linguriță plină vârf cu miere. Menționez că mierea pe care o am în casă este din aceea solidă.
După cele 5 minute, am luat cratița de pe foc, am adăugat cele pregătite și am omogenizat.
A mâncat copilul și s-a săturat. Apoi am vrut să fac și eu o poză produsului finit. Ei bine, era finit de tot. Dispăruse laptele meu cu tăiței fără să îl gust măcar, darămite să mai și pozez ceva :)).
Am ajuns acasă pe la orele prânzului. Fusesem prevăzătoare și aveam în casă niște borcănele cu orez și carne de curcan de la Humana, preferatul Nataliei. I-am servit rapid o porție și nani.
Doar că, la trezire, iar avea să ceară papa.
În frigider: crivăț. Inspirație: ioc. Oboseală: cât cuprinde. Chef de gătit: puțin spre deloc.
Am zărit tăițeii de casă de la mama (spre rușinea mea, nu m-am învrednicit să fac eu însămi. Încă.
Am pus la foc mic 500 ml lapte cu un praf de sare. Când a început să fiarbă, am adăugat 2 mâini bune de tăiței și am lăsat cam 5 minute să fiarbă.
Între timp am pregătit un cubuleț de unt (cam 15-20 gr), un plic zahăr vanilinat și o fiolă de esență de vanilie și o linguriță plină vârf cu miere. Menționez că mierea pe care o am în casă este din aceea solidă.
După cele 5 minute, am luat cratița de pe foc, am adăugat cele pregătite și am omogenizat.
A mâncat copilul și s-a săturat. Apoi am vrut să fac și eu o poză produsului finit. Ei bine, era finit de tot. Dispăruse laptele meu cu tăiței fără să îl gust măcar, darămite să mai și pozez ceva :)).
2 comentarii:
ce-as manca acum niste taitei cu lapte....
Te-as fi invitat cu mare drag la o portie, dar nici eu nu am mai prins :))
Trimiteți un comentariu