Aluat fraged

Din provocare în provocare... :). Taaare leneșă m-am mai făcut. Cu postatul, că noi ne hrănim să știți! De cele mai multe ori cu ce gătesc eu :P.

În luna iulie gazda ne este Mihaela Apostu. Mulțumim pentru efort, Mihaela!

Iar blogul care mi-a fost repartizat este În bucătăria mea.

Rețeta care m-a atras la prima vedere a fost aceea de aluat fraged. Rapid, gustos, interesantă partea cu „se poate păstra la congelator”. Toate verificate și confirmate.

M-am pus pe treabă folosind:

• 3/4 cană ulei
• 1 cană apă minerală
• 1 plic drojdie uscată
• 1 plic praf de copt
• 1 linguriță oțet
• 1 linguriță zahăr
• 1 linguriță sare
• făină: am pornit cu 400gr, am mai adăugat cam 50-60 gr când am văzut că aluatul nu e suficient de țeapăn

Am amestecat toate cele într-un caston încăpător și în circa 10 minute aluatul era gata, cu tot cu adaosul de făină de care povesteam mai sus.

Îmi propusesem din start să verific partea cu pusul la congelat. Așa că am adunat ingrediente pentru niște limbi de pizza :). Nu râdeți, așa arată, nu-i așa?

Ba niște sos de roșii cu ardei, niște cărnos, măslinuțe, ardei, cașcaval, treburi de-astea...

A durat cam jumătate de oră timp în care aluatul a dospit. 

Am format  șase limbi, cât am umplut tava de la cuptor. Le-am acoperit cu toate cele și, după o jumătate de oră la 170 de grade (temperatură medie), le-am savurat.

Restul aluatului a aterizat unde e cel mai frig la noi în casă. (E iulie, nu uitați!!!!)

Până a doua zi după-masă. Nu am avut răbdare mai mult. Trebuia să văd ce se întâmplă. 

Aluatul s-a dezghațat pe masă într-o oră jumătate (E tot iulie :P...)

Am format 3 cercuri din fiecare decupând 8 cornulețe. Le-am umplut cu rahat, le-am mai lăsat puțin să crească, le-am uns cu ou și altă jumătate de oră la cuptor, tot la 170 de grade.

Intenționam să le pudrez și cu zahăr vanilat. Acelea nu au mai apucat vreo sesiune de pozat :). De ce oare?!?