Biscuiți digestivi

Noroc cu Ama că mai postez și eu câte ceva (rușine mieeee).

Dar nu pot decât să admir și să respect ce face ea. Și de aceea particip în fiecare lună la Provocarea pe care a inițiat-o. Și sunt mândră că am participat de la prima reprezentație (istoricul e mai jos în pagină pentru cine este curios). Mulțumesc încă o dată, Ama!

De data aceasta provocarea a fost destul de grea pentru mine. Am descoperit un blog: Vegetarian gustos și sănătos, al unei maestre a pâinii: Daniela. Câte secrete are bucata aceea de făină + apă + drojdie (eheheheeeee s-o creadă Mutu pe asta). Totuși nu am avut curaj să mă înham la așa ceva. 

Dar am găsit ceva foarte simplu și foarte foarte gustos: rețeta de biscuiți digestivi.

Clar, Daniela a ales un stil de viață mult prea sănătos pentru mine :). Eu am călcat puțin pe alături ...

Am folosit:

• 100 gr unt la temperatura camerei
• 100 gr făină integrală
• 100 gr fulgi de ovăz zdrobiți cu mixerul vertical
• 50 gr zahăr brut de trestie
• 1 linguriță praf de copt
• un praf de sare
• 2 linguri de lapte

Am amestecat prăfoasele: făina, fulgii de ovăz, zahărul, praful de copt și sarea.

Am adăugat untul și am amestecat. Cu degetele... :). Până la obținerea unui amestec oarecum bulgăros prăfos așa, ca în poza de mai jos.

Am adăugat și 2 linguri de lapte și aluatul s-a legat mai bine.

L-am abandonat în frigider pentru 30 de minute.

Între timp am pregătit tava, am pus hârtie pe ea adică :). Și am presărat făină pe blatul de lucru.

Am fixat cuptorul la 180 de grade (foc mediu). Imediat am scos aluatul recișor, l-am întins cum m-am priceput (trebuie să recunosc faptul că nu mi-am bătut absolut deloc capul cu forma).

L-am tăiat în pătrate cu tăietorul de pizza. Asta am obținut.

Am lăsat tava 18 minute la 180 de grade și încă 3 minute la 200 de grade.

Mă credeți că nu am putut rezista să nu înfulec un biscuite fierbinte? Atât de bine miroseau...

În poza de prezentare: cu niște alune în ciocolată. Combinația e ucigătoare... Noroc că am realizat la timp că e ora 20. Mă rog, la timp e așa un fel de a spune. Nu am terminat chiar tot. Am încercat și un biscuite uns cu gem de caise... oooffff .... nu vreți să știți ce rău îmi pare că era ora 20 ....

Data viitoare voi încerca o combinație în aluat: stafide, poate chiar ciocolată, vedem...