Nu nu, nu am greșit când am scris cu litere mari cuvântul DIN din titlu :). Ca să nu vă amețesc de tot vă explic imediat.
Ce vă prezint acum este OTRAVĂ! Bombă de calorii, drog care poate genera dependență celor deja dependenți de ciocolată (cum ar fi soțul meu).
Este o compoziție cremoasă, dulce, o nebunie.
Totul a pornit de la încă o provocae a Amei. Pentru luna noiembrie am fost fericita câștigătoare a blogului Delicioasei și am ales această minunată prăjitură.
Încă de la ingrediente îți dai seama că:
- ori mănânci o firmitură
- ori mănânci o porție și apoi nimic altceva în următoarele 3 zile:
- 350 gr ciocolată (am folosit și amăruie și cu lapte amestecată)
- 240 gr unt
- 300 gr zahăr
- 4 linguri apă (în paharul din fotografie e cantitate mai mare :) )
- 5 ouă
- sare
Zahărul cu apa - pe foc mic până se leagă sirop.
Untul cu ciocolata (și un praf de sare)- tăiate cuburi într-un vas care poate fi înfierbântat la nevoie.
Ouăle - sparte și separat gălbenușul de albuș.
Am turnat siropul fierbinte peste amestecul de ciocolată cu unt. Și am amestecat, și am amestecaaaat, până ce totul s-a topit și omogenizat. Nu a fost nevoie să mai pun vasul pe foc, dar am fost tentată la un moment dat.
Și apoi am lăsat amestecul până s-a răcit complet.
Între timp am pregătit tava (foarte prost aleasă, de altfel: prea mică și fără a avea pereți detașabili; data viitoare promit să încerc să ascult sfaturile celui/celei de la care învăț).
Am bătut albușurile spumă tare.
Are un gust și o consistență care te fac să nu te mai oprești din mâncat. Dar cu o condiție: să fie rece rece!
Dar când e rece rece nu mai e umflățică. Chiar deloc :)
Aspectul prăjiturii mele nu prea te face să te apuci de mâncat. Dar și când te apuci ... Cu riscurile de rigoare, vă arăt și vedeta în tavă :).
4 comentarii:
Ador ciocolata,asa ca m-as risca sa mananc o portie,si apoi la post negru trei zile!
Așa am zis și eu :P.
Mulțumesc pentru vizită!
Și spor, dacă te apuci de această prăjitură. Tragedia e una singură: nu iese doar o porție :))
Esti mortala, din nou!! Cu toate riscurile, nu cred ca m-as putea opri fara a manca vre-o doua-trei bucati, la cat de mult imi place ciocolata si prajiturile de acest fel! Pupici
Paula, îți mulțumesc!
Cred că sunt și (puțin) masochistă.
Am găsit această rețetă pentru provocare. M-am gândit de 100 de ori dacă să o prepar sau nu, încercând să gândesc lucid: urmează o petrecere săptămâna viitoare la care ar trebui să pot purta o rochie de seară mai ... mulată, înțelegeți voi...
Ce am făcut? Am ales să fac această prăjitură și să schimb rochia :))).
Încă nu îmi pare rău pentru alegerea făcută. E drept că încă nu a venit petrecerea ... dar presimt că așa va rămâne :).
Trimiteți un comentariu